Stateam in masina. Fumul tigarii mele se imprastia liber in aer iesind din plamanii mei, dornici de cat mai mult tutun.Vantul adia usor cat sa creeze o briza placuta. Ochii mei cercetau trotuarul din fata liceului cautand fetele noi. Nu ma macina curiozitatea, ci plictiseala. Dupa 5 minute ii clasificasem deja pe toti. Vreo doua-trei care se vroiau a fi populare si cu nasul pe sus, cateva mai timide dar destul de dispuse pentru a face o conversatie normala, baietii care credeau ca le puteau face pe toate si baietii care chiar puteau sa le faca pe toate. Am sesizat si din cei care nu credeau ca pot face ceva. Dar in concluzie, nu vazusem nimic nou sau interesant.MI.am aruncat tigara terminata pe jos si am dat sa ies din masina. Dar M.a oprit inainte sa imi termin gandul. Venea chiar acum pe trotuar cu un prieten. Imaginea lui s.a conturat in mintea mea si a continuat sa se miste ca si originalul pana in fata masinii mele. Cat timp l.am privit, am simtit ca e altfel decat ceilalti. Inalt, brunet cu ochi patrunzatori si energici, cu buze pline si par ravasit. Unii ar zice ca e imaginea baiatului perfect. Dar atceva imi spunea mie ca e special la el.
Instinctiv mi.am spus ca trebuie sa stau departe de el. Nu trebuia sa il las sa imi patrunda in ceea ce eu imi creasem de asa de mult timp. Nu vroiam sa pune el stapanire pe inima mea. Ma pricepeam sa imi alung sentimentele. Ma pricepeam sa ma bazez doar pe distractie. Nu aveam nevoie de durere. Pentru ca stiam ca asta urmeaza atunci cand incepi sa simti, cand incepi sa ti la cineva. Iar el era prima persoana, care, de cum am vazut.o, am stiut ca ea ar fi singura de care as fi putut sa ma atasez in felul acela. De aceeea imediat, mi.am propus sa ma tin departe. Sa imi distrag atentia. Sa ma distrez din nou.
Imi cunosteam atuurile. Imi cunosteam puterea care o emanam. Stiam cum roiau in jurul meu. Nu ma interesa nimeni. Daca erau destul de norocosi incat sa ii aleg sa ma distrez cu ei, atunci bravo lor. Atata timp cat ma tineau ocupata, era meritul lor. Dar EL nu trebuia sa se atinga de inima mea. Numai gandul acela ma ingrozea. Jurasem candva ca nu voi lasa nimic sau pe nimeni sa imi patrunda in suflet si sa se joace cu el.
Am fost sigura ca pot sa fac asta doar pana la un punct. Am simtit prima crapatura a puternicului meu scut, atunci cand s.a uitat si el in ochii mei. Dupa cate chipuri citisem, nu era greu sa imi dau seama ce scria pe al lui. Probabil ii creasem aceasi impresie care o lasam oricarui baiat. Si asta inseamna un singur lucru. Cu siguranta va incerca sa se apropie de mine, sa incerce sa ma descopere iar eu nu eram sigura ca LUI as putea sa ii rezist. Deja imi doream ca privirea pe care ne.am aruncat.o, lunga si plina de diferite semnificatii sa se repete. Dar trebuia sa ma abtin. Trebuia sa rezist. Chiar si o voce din interiorul meu care nu o mai auzisem pana acum, si care cu siguranta nu venea din creier, imi garanta faptul ca la un moment dat voi ceda, ca e omeneste sa simti si ca oricat as incerca nimic nu se compara cu puterea dragostei.
"Atunci", mi.am zis, " voi incerca sa aman momentul".
Si am iesit din masina.
