Imi amintesc cum mi.a atins picioarele prima apa rece si sarata anul acesta. Mi.a alungat pentru cateva secunde toate gandurile si mi.a produs un fior pe sira spinarii de m.a facut sa imi strang palmele in pumni. Limpede ca sticla, marea isi unduia valurile ca o fata cu parul lung si desfacut, agitat de vant. Am ramas si am privit. Ca in fiecare an, intalnirea cu ea fusese pe masura asteptarilor. Fiind de mica fascinata de tot ceea ce e legat de infinitatea albastra, imi era dor de senzatia care numai aici o puteam avea. Zgomotul produs de valurile line era placut. M.am asezat pe margine si am inchis ochii. Am incercat sa nu ma las macinata de ce lasasem in urma mea, in agitatia urbana. Aici era raiul meu, locul unde puteam sa ma destainui valurilor, ca si cum am fi fost prieteni vechi. As fi vrut ca fiecare val care ma cuprindea sa imi aduca cate un raspuns la fiecare problema, la fiecare intrebare care o aveam. Parca erau acolo doar pentru mine, trimise de mare sa ma salute. Ma ascultau cuminti, ma linisteau, ma racoreau. Cand am deschis ochii, soarele imi incalzise deja crestetul capului si pusese stapanire pe tot cerul. Se reflecta in apa ca intr.o oglinda uriasa. Nu as mai fi plecat de acolo niciodata. Primeam atatea sentimente pozitive de la natura iar eu nu trebuia sa dau nimic in schimb. Ceva ce in viata nu se intampla foarte des. Prinsa inca in vraja marii si hipnotizata de tot ce ma inconjoara mi.am privit reflexia.
Radiam si eu, odata cu marea.
..... BEAUTIFUL, GORGEOUS, AMAZING NATURE.
