"Am sute, mii de idei, dar nu stiu care dintre ele merita efortul, concentrarea, sangele meu.
Nu.i prima data cand se intampla asta, dar cred ca am spus tot ce era important, imi pierd amintirile, uit cine sunt." (Zahir.- P.Coelho)


miercuri, 26 ianuarie 2011

Doar in vis esti liber sa iti hranesti durerea....

O mana imi cadea usor pe obrazul lui, ii mangaiam maxilarul inclestat simtindu-i prin pielea fina tremurul placerii. Tinea ochii inchisi. Respiratia mea haotica ii deranja suvitele de par rebele. Degetele mele ii conturau incet buzele si gatul. Caldura care radia din noi producea scantei la fiecare atingere. Nu se misca. Isi tinea delicat mainile pe talia mea. Am coborat incet mana pe pieptul lui, izvor de iubire, centrul fiecarei batai de inima, care, acum, stiam mai bine ca niciodata, ca bateau pentru mine. Si am stat acolo, nemiscati, savurand fiecare respiratie a noastra, fiecare tremur produs de atingerile noastre.Ma pierdusem de realitate, ma calmasem, ma relaxasem la auzul constant al sunetului, devenit vital pentru mine, al inimilor noastre ce bateau la unison, ca una singura.
L-am cuprins apoi, pe ne-asteptate de spate, ajungand cu buzele la baza urechii lui. L-am sarutat delicat, plimbandu-mi gura doritoare pe gatul sau puternic.
M-am tras si l-am privit. Doi ochi mici, negri, neobisnuiti de frumosi, imi spuneau in momentul ala, atatea. Citeam dragoste, citeam iubire, citeam eternitate. Asa ca, ochii mei albastrii, atat de diferiti, au raspuns pe loc cu acelasi foc de sentimente, arzandu-mi pupilele.
I-am inchis brusc si mi-am pus capul pe pieptul lui. Am ramas asa. Ma simteam protejata, ma simteam rupta de realitate, de parca existam numai noi doi. Ma simteam in atat de multe feluri. Simteam cum, cu fiecare secunda, sentimentele mele cresc si cresc si ajung la cote atat de mari. In sufletul meu nu existam decat noi. Imi doream ca timpul sa stea in loc, sa inghetam in picatura aia de timp.
Apoi, o mana imi ridica incet barbia conducand-o catre cea a lui. Si atunci cand buzele noastre s-au intalnit intr-un final, am stiut ca dorinta lui de a fi cu mine era la fel de mare ca si a mea. Un sarut lung si dulce, imbibat de pasiune si iubire.  Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau, pentru ca ma agatam inconstient de el, pentru ca aveam nevoie de el. Si el ma tragea mai aproape, mai aproape....


Si....dintr-odata am realizat ca visez, atunci cand sfera unde inchisesem durerea a crapat . Am simtit cum se scurge incet suferinta si de aceea am incuiat rapid in memorie imaginea indragostitilor, o imagine pictata de subconstientul meu bolnav cu lacrimi de iubire.

vineri, 7 ianuarie 2011

Yesterday brought the beginning, tomorrow brings the end, and somewhere in the middle we became the best of friends.

If you're alone, I'll be your shadow.  If you want to cry, I'll be your shoulder.  If you want a hug, I'll be your pillow.  If you need to be happy, I'll be your smile.  But anytime you need a friend, I'll just be me.

When we honestly ask ourselves which person in our lives mean the most to us, we often find that it is those who, instead of giving advice, solutions, or cures, have chosen rather to share our pain and touch our wounds with a warm and tender hand.  The friend who can be silent with us in a moment of despair or confusion, who can stay with us in an hour of grief and bereavement, who can tolerate not knowing, not curing, not healing and face with us the reality of our powerlessness, that is a friend who cares.

I wouldn't mind washing up beside you, dusting beside you, reading the back half of the paper while you read the front.  We are friends and I would miss you, do miss you and think of you very often.  I don't want to lose this happy space where I have found someone who is smart and easy

There is one friend in the life of each of us who seems not a separate person, however dear and beloved, but an expansion, an interpretation, of one's self, the very meaning of one's soul.


A good friend is a connection to life - a tie to the past, a road to the future, the key to sanity in a totally insane world. 


La multi ani iubita mea, iti doresc sa fi fericita, iubita, sanatoasa . Esti speciala, my love. NU vreau sa te vad decat cu zambetul pe buze, cu sclipire in ochi, emanand energie in fiecare zi. NU stiu ce m.as face fara tine. SINCER. Mi.ai demonstrat prietenia si dragostea ta in atatea feluri incat nu ma indoiesc niciodata de tn. 
Doar o data pe an vine momentul sa vars din mine tot ce vreau sa iti spun, iar alte sentimentalisme ti le.am zis in particular. La multi ani, C!!!!

duminică, 2 ianuarie 2011

Cititi si imaginati.va.

Lacrimile ii tasnira pe loc...incontrolabil. Desi stia ca, ce avea sa urmeze era inevitabil, ea spera ca totusi, constiinta sa o insele. Dar degeaba se amagea. In inima ei stia ce urma. Din pacate, nimic nu putea sa o pregateasca pentru inca o lovitura emotionala, ce avea sa o primeasca. Si da... fata i-a fost inundata de lacrimi sarate, pline de durere, probabil tot ce au mai putut aduna ochii din sufletul ei aproape secat. Si vederea i-a fost incetosata. Nu mai putea destinge, din pricina ochilor umeziti, ce se intampla in jurul ei.
Si lupta....se lupta cu sentimentul de tristete colpesitor, care in mod ciudat se impletea cu o bucurie sadica, ciudata , anormala. Bucuria era de neexplicat. Numai ea stia si intelegea ce cauta acel sentiment in sufletul ei.Probabil ca deriva din faptul ca avusesera un contact. Oricat de nesemnificativ, oricat de trivial, oricat de dureros, ea se bucura ca vorbisera.Chiar si vorbe dintre cele mai dure, care o ardeau pe suflet precum smoala incinsa,si care apoi se intareau si ramaneau acolo. Pt ea numai faptul ca, pentru cateva fractiuni de minut ...ea fusese centrul catre care se indreptasera vorbele lui era de pretuit.Adevarul e ca pretuia orice legat de el.
Dar platea dupa....cu si mai multe valuri de suferinta pura, care fiind administrate in cantitati asa mari si aproape incontinuu, o aduceau la limitele dintre rational si irational. Dar ce sa faca? Sa se impotriveasca propriei inimi? Incerca....incerca sa isi dea la o parte lacrimile din ochi dar ele continuau sa ii inunde fata, sa ii ude obrajii fierbinti si sa ii traga colturile buzelor in jos...intiparindu-i pe chipul alb o expresie trista, imbibata de durere.
Si intr-un final ceda....Ceda si nu mai lupta. se lasa cuprinsa de toate: sentimente, emotii, lacrimi. Si inchidea ochii si cadea intr.o lume a ei rugandu-se sa treaca cu bine si peste noapta aia.