L-am cuprins apoi, pe ne-asteptate de spate, ajungand cu buzele la baza urechii lui. L-am sarutat delicat, plimbandu-mi gura doritoare pe gatul sau puternic.
M-am tras si l-am privit. Doi ochi mici, negri, neobisnuiti de frumosi, imi spuneau in momentul ala, atatea. Citeam dragoste, citeam iubire, citeam eternitate. Asa ca, ochii mei albastrii, atat de diferiti, au raspuns pe loc cu acelasi foc de sentimente, arzandu-mi pupilele.
I-am inchis brusc si mi-am pus capul pe pieptul lui. Am ramas asa. Ma simteam protejata, ma simteam rupta de realitate, de parca existam numai noi doi. Ma simteam in atat de multe feluri. Simteam cum, cu fiecare secunda, sentimentele mele cresc si cresc si ajung la cote atat de mari. In sufletul meu nu existam decat noi. Imi doream ca timpul sa stea in loc, sa inghetam in picatura aia de timp.
Apoi, o mana imi ridica incet barbia conducand-o catre cea a lui. Si atunci cand buzele noastre s-au intalnit intr-un final, am stiut ca dorinta lui de a fi cu mine era la fel de mare ca si a mea. Un sarut lung si dulce, imbibat de pasiune si iubire. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau, pentru ca ma agatam inconstient de el, pentru ca aveam nevoie de el. Si el ma tragea mai aproape, mai aproape....Si....dintr-odata am realizat ca visez, atunci cand sfera unde inchisesem durerea a crapat . Am simtit cum se scurge incet suferinta si de aceea am incuiat rapid in memorie imaginea indragostitilor, o imagine pictata de subconstientul meu bolnav cu lacrimi de iubire.


