"Am sute, mii de idei, dar nu stiu care dintre ele merita efortul, concentrarea, sangele meu.
Nu.i prima data cand se intampla asta, dar cred ca am spus tot ce era important, imi pierd amintirile, uit cine sunt." (Zahir.- P.Coelho)


miercuri, 26 ianuarie 2011

Doar in vis esti liber sa iti hranesti durerea....

O mana imi cadea usor pe obrazul lui, ii mangaiam maxilarul inclestat simtindu-i prin pielea fina tremurul placerii. Tinea ochii inchisi. Respiratia mea haotica ii deranja suvitele de par rebele. Degetele mele ii conturau incet buzele si gatul. Caldura care radia din noi producea scantei la fiecare atingere. Nu se misca. Isi tinea delicat mainile pe talia mea. Am coborat incet mana pe pieptul lui, izvor de iubire, centrul fiecarei batai de inima, care, acum, stiam mai bine ca niciodata, ca bateau pentru mine. Si am stat acolo, nemiscati, savurand fiecare respiratie a noastra, fiecare tremur produs de atingerile noastre.Ma pierdusem de realitate, ma calmasem, ma relaxasem la auzul constant al sunetului, devenit vital pentru mine, al inimilor noastre ce bateau la unison, ca una singura.
L-am cuprins apoi, pe ne-asteptate de spate, ajungand cu buzele la baza urechii lui. L-am sarutat delicat, plimbandu-mi gura doritoare pe gatul sau puternic.
M-am tras si l-am privit. Doi ochi mici, negri, neobisnuiti de frumosi, imi spuneau in momentul ala, atatea. Citeam dragoste, citeam iubire, citeam eternitate. Asa ca, ochii mei albastrii, atat de diferiti, au raspuns pe loc cu acelasi foc de sentimente, arzandu-mi pupilele.
I-am inchis brusc si mi-am pus capul pe pieptul lui. Am ramas asa. Ma simteam protejata, ma simteam rupta de realitate, de parca existam numai noi doi. Ma simteam in atat de multe feluri. Simteam cum, cu fiecare secunda, sentimentele mele cresc si cresc si ajung la cote atat de mari. In sufletul meu nu existam decat noi. Imi doream ca timpul sa stea in loc, sa inghetam in picatura aia de timp.
Apoi, o mana imi ridica incet barbia conducand-o catre cea a lui. Si atunci cand buzele noastre s-au intalnit intr-un final, am stiut ca dorinta lui de a fi cu mine era la fel de mare ca si a mea. Un sarut lung si dulce, imbibat de pasiune si iubire.  Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau, pentru ca ma agatam inconstient de el, pentru ca aveam nevoie de el. Si el ma tragea mai aproape, mai aproape....


Si....dintr-odata am realizat ca visez, atunci cand sfera unde inchisesem durerea a crapat . Am simtit cum se scurge incet suferinta si de aceea am incuiat rapid in memorie imaginea indragostitilor, o imagine pictata de subconstientul meu bolnav cu lacrimi de iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu