Un inceput la finalul unei etape.

Ma credeti sau nu, niciodata nu am vrut sa imi fac un blog. Ador insa sa citesc ce scriu altii si ii apreciez mult pentru ca au curajul sa isi publice gandurile, creatiile lor rezultate din placerea de a scrie.
Pana acum eu scriam doar pentru mine. Si nu m-a deranjat niciodata lucrul asta.Gaseam relatia cu pixul si cu foaia personala si intima, gen nu mai era nimeni implicat, si nu intelegeam de ce unii doreau neaparat ca altii sa le citeasca gandurile. Probabil ca doreau  o apreciere sau o critica constructiva, sau pur si simplu nu vroiau sa simta ca scriu degeaba. Dar eu nu mi-am pus problema asa. Eu una nu aveam nevoie de nimeni sa imi spuna ca scriu prost sau bine pt ca nu m-a interesat nicodata lucrul asta. Pentru mine important este sa simt ca pot sa exprim tot ce vreau.
Dar acum ideea unui blog nu suna chiar asa rau pt ca imi dau seama ca am o cantitate mare de idei,ganduri, sentimente si emotii pe care nu le mai pot tine doar pt mn si asa as putea sa va impartasesc un minim, plus ca pur si simplu vreau sa inchei anul cu o chestie spontana si frumoasa.

Stiu ca sunteti surprinsi si ca nu stiati ca mie imi place sa scriu. Nu am spus multor persoane asta. Da, imi place. Da, ador sa scriu. Nu consider insa ca ma ridic la standardele la care se ridica alte persoane. In fond, toata lumea poate pune pixul pe hartie si sa inceapa sa scrie. Dar aici este diferenta: toata lumea poate, dar numai unii o fac. Iar dintre cei care o fac, numai unii au talent si o fac cum trebuie. Dar toti care incearca trebuie incurajati si apreciati pt ca in final impartasim cu totii aceasi pasiune pt cuvinte.