OMNISCIENȚĂ

Inima bate...bate...bate...bate...Dar ea nu intelege cum mai poate sa faca asta. Desi atata durere ar fi trebuit sa o distruga de mult, sursa miscarii vitale continua sa o mentina respirand. Si la fiecare "bum" ce rasuna ca un ecou in sufletul golit, un gand ii deranjeaza mintea din nou. O intrebare, niciun raspuns. O indoiala, nici o lamurire. O speranta, nicio realizare. Un vis, nimic concret. De cand a cunoscut fundalul negru al vietii, mi.a spus ca s.a schimbat. Schimbarea aduce cu sine, un set de realizari pe care toata lumea le are la un moment dat in viata.  Schimbarea e buna sau rea. Schimbarea nu modifica trecutul dar poate modela viitorul.Un om are nevoie de un motiv puternic sa isi modifice felul de a fi. Un eveniment, o intamplare, o durere te poate schimba instantaneu. Rar, dar se poate. De cand s.a asternut ceata pe chipul ei, nimic nu o poate risipi de acolo. Imaginea de care are ea nevoie apartine deocamdata viselor. Limitele nu si le cunoaste.Nu s.a ciocnit de ele deocamdata. Suporta de atata timp si inca poate.  Mi.a spus ca, uneori cand nu o vede nimeni, se descarca. Isi goleste inima si sufletul de lacrimi. Lasa sa ii curga amintirile, sa se panseze cu ele. Pacat ca rana nu se mai cicatrizeaza o data. Dar si ea isi rupe coaja de atatea ori... si astfel va ramane cicatrice. Dar si asa, cazuta in sfera ei, unde realitatea se imbina cu trecutul, stie ca va fi mereu in stare sa fie alaturi de toti cand vor avea nevoie de ea. Eu stiu ca e putenica, eu stiu ca poate...